Dezvoltare personala este adresata celor care doresc sa schimbe sau sa imbunatateasca conditia actuala. Fie ca este vorba despre atingerea obiectivelor, dezvoltarea abilitatilor, gestionarea corespunzatoare a unor situatii sau relatii, este nevoie sa depunem un efort de a iesi din zona calduta de confort. Uneori chiar si suferinta poate deveni confortabila, insa pastrearea acesteia presupune costuri imense.
Nu ne nastem invatati, asadar este nevoie sa deprindem abilitati pentru a ne usura viata si a ne adapta la schimbare. Important este ce si cum invatam. Cum lumea in care traim nu este una perfecta, se intampla se se strecoare in sistemul nostru “abilitati” si “invataturi” care mai mult ne incurca decat ne ajuta. Veste a buna este ca orice invat are si dezvat, iar uneori este necesar sa practicam si dezvatul.
Am inteles ca pentru a evolua, uneori este nevoie sa ne oprim din iuresul evenimentelor si sa discernem intre ce anume ne sta in putere sa influentam si ce anume este bine sa acceptam ca fiind un dat. Avem posibilitatea sa indraznim sa facem lucrurile diferit, sa ne dam voie sa ne descoperim pe noi insine, dincolo de amprentele experientelor traite si de conditionarile trecutului.
Prezentul este cel care ne ofera alternativa de a ne modela, de a lucra cu noi insine, si de a ne dezvolta, pentru a ne simti bine si a trai in acord cu noi insine.
Stresul a devenit un fenomen extins, experimentat de catre majoritatea oamenilor. Daca nu reusim sa il gestionam, stresul poate face ravagii in domeniile importante ale vietii. In sfera sanatatii, poate determina aparitia bolilor cardiace, afectiunilor gastrointestinale, bolilor autoimune, stare inflamatorie ridicata, obezitate, oboseala cronica, diabet zaharat de tip 2, etc. Sistemul de gandire este “virusat” de indecizie negativism, dificultati de concentrare si afectarea memoriei. Sistemul emotional devine acaparat de anxietate, furie, ostilitate, lipsa încrederii si depresie. Relatiile cu cei din jur sunt afectate de catre tendinta de izolare, irascibilitate, toleranta scazuta la frustrare. Amploarea si impactul stresului sunt determinate de felul in care acesta este perceput. Evaluarea stresului ii confera putere, impact si continuitate. Asadar tine de fiecare dintre noi cum ii facem fata.
Exista solutii destul de simple si logice care insusite si practicate constant, pot avea efecte surprinzator de benefice pentru gestionarea stresului: corectarea perceptiei (evaluarea corecta a datelor realitatii); tehnici de gestionare a emotiilor; deprinderea unor mecanisme de adaptare funcţionale si abilitati de rezolvare a problemelor, tehnici de relaxare, modificari in stilul de viata, meditatia, mindfulness, activitate fizica, etc.
Asadar, sa-i venim de hac inamicului contemporan numit stres!
Suntem diferiti si este firesc sa apara diferente in interactiunea cu ceilalti. Incompatibilitatea ideilor, actiunilor si intereselor, impletite cu tipul temperamentului, pot determina toleranta scazuta si implicit aparitia conflictelor. Frustrarea, ostilitatea si furia sunt reactiile cel mai des intalnite intr-o situatie conflictuala, si blocheaza gasirea unor solutii adecvate. Deseori conflictele sunt intretinute de catre fiecare parte implicata. In absenta alimentarii, conflictul se stinge, oricat ar incerca cineva sa il mentina. Indiferent de terenul unde sunt purtate aceste batalii (in familie, in cuplu, cu prietenii sau la serviciu), au ca efect erodarea relatiilor si indepartarea de ceilalti.
Cultivarea flexibilitatii (capacitatea de a analiza situatia din mai multe unghiuri, si a accepta opiniile diferite), a rabdarii si a tolerantei previne escaladarea conflictelor. Pentru orpirea conflictului, primul pas este detasarea de emotiile provocate de acesta (time-out). Este in regula sa existe perspective diferite (we agree to disagree). Folosind confruntarea empatica, validati perspectiva si nevoile celuilalt, aveti posibilitatea sa va pozitionati propria cauza si sa recalibrati dinamica interactiunii pentru gasirea solutiilor.
Deprindeti abilitati de gestionare a conflictelor inainte de a le lasa sa va distruga bunastarea!
Comunicarea asertiva se bazeaza pe cateva principii simple, dar provocatoare cand vine vorba de punerea lor in practica:
- recunoasterea si confirmarea exprimarii celuilalt (perceptia, sentimentele, si parerile ii apartin)
- exprimarea si afirmarea proprie (afirmarea gandurilor, emotiilor) fara a leza sentimentele celuilalt
- reunirea punctelor de vedere (fara a le opune, sau confunda, ci confruntandu-le)
Este preferabil sa admitem ca pentru a relationa bine cu cineva nu inseamna ca trebuie sa fie de aceeasi parere. Cand celalalt vorbeste in locul tau, este bine sa fie oprit, si invitat sa vorbeasca despre el. Este important sa facem diferenta intre ceea ce vine de la celalalt (si ii apartine) si ceea ce simt eu.
Suntem programati sa cautam placerea si sa evitam durerea. Prin urmare, insasi implinirea acestei misiuni implica negociere. Faptul ca avem nevoi, scopuri, interese si dorinte ne determina sa urmarim indeplinirea sau satisfacrerea acestora. Astfel, negocierea este prezenta in toate tipurile de interactiune. Este nevoie ca uneori sa negociem cu noi insine pentru stabilirea prioritatilor, realizarea unor actiuni si depunerea efortului necesar. Cu atat mai mult este necesara negocierea atunci cand obtinerea a ceea ce ne dorim, depinde de ceilalti.
Abilitatile de negociere sunt necesare in relationarea cu sefii, colegii, clientii sau colaboratorii, cu partenerul, copii, si lista poate continua. Rezultatele negocierii sunt influentate de factori precum: pregatirea (cunoasterea interlocutorului, intelegerea mediului din care acesta provine, stabilirea obiectivelor si setarea limitelor negocierii, identificarea alternativelor), ascultarea activa, flexibilitatea, increderea, si atitudinea afisata.
O negociere de succes are la baza intelegerea nevoilor celuilalt. Celui care i se ofera ceea ce are nevoie, va investi mult mai mult in angajamentul asumat.
Vorbitul in public reprezinta o provocare pentru majoritatea oamenilor. Sa te prezinti in fata unui grup si sa sustii o prelegere cu toate privirile atintite asupra ta, poate fi dificil. Nici nu este de mirare ca vorbitul in public este perceput ca fiind periculos, avand in vedere ca rusinea este promovata in cultura romaneasca drept babaur cu sapte capete. Asadar, organismul se pregateste de lupta si determina reactii fiziologice pe masura (cresterea pulsului, transpiratie, tremorul vocii, inrosirea fetei). Emotiile care apar inainte sau in timpul discursului pot fi extrem de invalidante si dificil de controlat (neliniste, teama, nesiguranta, neincredere, etc). Nivelul mare de anxietate poate declansa blocaje, deoarece emotia intensa este mai rapida decat ratiunea, si poate inhiba gandirea. “Nu o sa fac fata”, “o sa ma fac de ras”, “daca o sa ma blochez”, sunt gandurile frecvente ce genereaza si mai multa teama.
Pentru a invinge teama, in primul rand avem de lucrat cu felul in care este perceput evenimentul, pentru a-l evalua ca fiind mai putin infricosator. Asta pentru ca exista foarte multa anticipare in legatura cu vorbitul in public, ce ingreuneaza si mai mult misiunea vorbitorului. Pe urma, este nevoie de realizarea unui plan realist de expunere, in functie de gradul de sensibilitate (adica nu intram direct in grura lupului, ci mai intai ii dam tarcoale). Cu fiecare expunere nivelul anxietatii se va diminua, pana cand a vorbi in public va deveni suficient de confortabil.
Autoevaluarea corecta este cruciala pentru consolidarea unei stime de sine ridicate. Perceptia distorsionata asupra propriei persoane subjuga individul si atrage suferinta. Cel care se supraestimeaza nu reuseste sa stabileasca legaturi autentice cu ceilalti, si traieste sentimentul izolarii, iar cel care se subestimeaza traieste sentimentul deficientei si al lipsei de valoare.
Imaginea realista asupra propriei persoane conduce la incredere in fortele proprii. Atunci cand persoana se accepta pe sine cu limitele sale, vulnerabilitati si greseli devine mai puternica in fata dificultatilor vietii. Anxietatea si neincrederea scad vertiginos iar persoana devine tot mai autentica si traieste asumat. Descoperirea abilitatilor, aptitudinilor si a talentelor pot reprezenta piatra de temelie pentru identificarea pasiunilor ce pot fi transformate in profesie sau vocatie.
Autocunoasterea este conditia esentiala pentru intelegerea naturii umane, a mediului din care facem parte si nu in ultimul rand a vietii.
Mindfulness reprezinta iesirea din ritmul vietii traite pe pilot automat, prin ancorarea in momentul prezent. Prinsi in iuresul evenimentelor cotidiene, intre evenimentele trecute si cele viitoare tot mai putini oameni constientizeaza prezentul.
Focalizarea atentiei asupra momentului prezent, contribuie la modelarea mintii. Echilibreaza emotiile, prin cultivarea emotiilor pozitive si indepatrarea celor cu incarcatura negativa si imbunatateste stilul de gandire. Tehnicile mindfulness au efecte benefice asupra sanatatii, reduc reactivitatea la stres si contribuie la cultivarea starii de bine.
Practicarea starii de mindfulness are beneficii imense asupra relatiilor interpersonale, asupra performantei si a sentimentului general de satisfactie.
Relatiile de cuplu functionale au devenit dificil de gasit si de mentinut in zilele noastre. Celibatul este incurajat in societatea actuala, caci persoanele singure consuma mai mult pentru a compensa lipsa unei relatii. Poti pasi cu stangul sau cu dreptul intr-o relatie de cuplu, in functie de felul in care iti alegi partenerul. Relatiile de cuplu au nevoie de angajament, de bunatate, de toleranta si timp pentru a se consolida.
Starea de bine in cuplu, depinde de satisfacerea nevoilor, comunicarea autentica și nivelul de intimitate (si nu ma refer numai la contact fizic). Aici este importanta constientizarea nevoilor si exprimarea acestora. Caci deseori apare asteptarea inseatoare potrivit careia “daca ma iubeste, trebuie sa stie ce am nevoie”. Nevoile se exprima iar actiunile pentru satisfacerea aceatora se negociaza impreuna cu partenerul – ce nu a fost exprimat nu exista! Nu incercati sa schimbati trasaturile partenerului, mai bine il schimbati cu un altul. Decideti daca ii acceptati imperfectiunile, altfel este de preferat sa iesiti din relatie. Sentimentul de a fi acceptat, valorizat, sustinut sunt predictori pentru calitatea relatiei, insa fiecare ramane responsabil de partea lui din relatie.
A fi parinte reprezinta poate cel mai complex rol pe care il poate avea o persoana. Felul in care comunicam cu copiii are un impact semnificativ asupra dezvoltarii acestora. Personalitatea copilului este infuentata de numerosi factori precum mostenirea genetica, temperamentul, starea de sanatate, insa relatia cu parintii reprezinta fundamentul dezvoltarii personalitatii copilului. Copilul invata despre el insusi pe baza felului in care adultii comunica cu el. Atasamentului fata de parinti reprezinta temelia pentru dezvoltarea inteligentei emotionale, stimei de sine, abilitatilor cognitive si sociale. Nu in ultimul rand atasamentul modeleaza felul in care copilul isi va constui ulterior relatiile, ca adult.
Intelegerea nevoilor copilului si gestionarea comportamentului acestuia sunt definitorii pentru felul in care micutul isi va scrie crezul personal, prin prisma caruia se va percepe pe sine, pe ceilalti si lumea inconjuratoare.
Dezvoltarea inteligentei emotionale si logico-matematice
- Programare neurolingvistica pentru copii
- Training asertivitate
- Training pentru cresterea stimei de sine
- Dezvoltarea abilitatilor empatice
- Dezvoltarea abilitatilor sociale
- Intarirea autocontrolului/Tehnici de relaxare
- Jocuri de gandire logica si calcul matematic
- Exercitii strategii rezolvare de probleme
- Imbunatatirea capacitatii de atentie si concentrare
- Imbunatatirea capacitatii de memorare
- Imbunatatirea exprimarii verbale